două zeci şi patru de ore împreună (eu şi tu, mai intim decât noi)
twenty four hours together, (me and you, more intimate than us)
ro//
Oare ce înseamnă să cunoşti o persoană pentru prima oară cu toată atenţia pe care o poţi avea? Cum se simte oare să te concentrezi total pe o altă fiinţă umană, pe care nu ai cunoscut-o niciodată aşa? Am trăit împreună 24 de ore, am mâncat, am dansat, ne-am plimbat, am oftat împreună. O oră nu am vorbit şi am absorbit spaţiul vizual, ne-am lăsat timp să respirăm, privind soarele, gesturile şi ascultând liniştea dimineţii. O oră nu am văzut, aşa că ne-am mutat atenţia către tactil şi sonor şi am absorbit spaţiul un alt tip de spaţialitate. Şi la final, o îmbrăţişare lungă de recunoştinţă. "Omul este prezent", omul este iubire, omul are nevoie de răbdare şi de cineva care să îl asculte. Omul are nevoie să se conecteze în mod direct, total, fără existenţa vreunei frici. Omul are nevoie de realitate.
Proiectul are la bază un întreg proces artistic interdisciplinar, în care folosesc performance, documentarismul de tip cine-verite, fotografia, desenul, colajul şi instalaţia. Acesta reprezintă un portret, personal şi colectiv, ce ilustrează experienţa mea cumulată, de a trăi cu mai multe persoane, pe rând, timp de 24 de ore, experienţa ilustrată în mai multe medii. Se învârte în jurul următoarelor concepte: intimitate, ego subiectiv, moment, memorie, interacţiune umană, ataşament, singurătate, izolare, frică, linişte.
en//
What does it mean to meet a person for the first time with all your attention? How does it feel to concentrate on another human being that you've never met in this way? We lived together for 24 hours, we ate, we danced, we walked, we sighed together. For an hour we didn't speak and we absorbed the visual space, we allowed ourselves time to breathe, looking at the sun, the gestures and listening to the silence of the morning. We didn't see for an hour, so we turned our attention to touch and sound and absorbed the space with a different kind of dimension. And finally, a long hug of gratefulness. "The human is present", the human is love, the human needs patience and someone to be listened by. The human needs to connect directly, completely, without any fear. The human being needs reality.
The project is based on an entire interdisciplinary artistic process, in which I use performance, cinema verite documentary, photography, drawing, collage and installation. This project is a portrait, both personal and collective, which illustrates my experience of living with several people, in turn, for 24 hours, illustrated by several mediums. It revolves around the following concepts: intimacy, subjective ego, moment, human interaction, attachment, loneliness, memory, isolation, fear, peace
